Astmul bronsic, definit ca un grup heterogen de afectiuni, este caracterizat de  limitarea variabila a fluxului aerian si de diferite tipuri de inflamatie bronsica.

Diversitatea bine cunoscuta  a entitatilor de wheezing din copilaria precoce pot diferentia astmul atopic de  astmul asociat infectiilor virale. Din perspectiva clinica si fiziopatologica, acestea vor suferi schimbari dinamice din punct de vedere al dezvoltarii pulmonare.

Evaluarea astmului in copilarie este un proces  care trebuie sa ia in considerare multiple aspecte, incepand cu mai mult decat prezenta sau absenta simptomelor, bazata pe evaluarea anumitor factori de risc cum sunt fumatul matern, greutatea la nastere, sensibilizarea alergica si asocierea dintre acestea.

Managementul este  centrat pe controlul bolii si preventia evolutiilor nefavorabile. La majoritatea copiilor, acestea se pot obtine cu doze moderate de  corticoizi inhalatori care vor restabili hiperreactivitatea bronsica si vor scadea inflamatia bronsica, dara fara a influenta cursul natural al bolii.  

Descoperirile recente in abordarea astmului au demonstrat ca stratificarea si caracterizarea endotipurilor vor fi predictive pentru raspunsurile favorabile individuale la diferite terapii.

Interventiile menite sa defineasca inflamatia si hiperreactivitatea bronsica, alaturi de  masuratorile fiziologice ale pacientilor cu forme severe si care nu raspund la tratamentele uzuale, vor constitui fundamentarea si implementarea noilor terapii biologice.